UAU pot să spun în românește după CAMP la Moieciu.
Am o vorbă care zice așa: ,,Încă mai sper și după ce mi-am pierdut orice speranță”, pentru că sunt o optimistă incurabilă și nu vreau să mă vindec. Se pare ca e bine să sper deoarece lucruri autentice și minunate chiar se întâmplă… și chiar în România, care își merită numele de „țara tuturor posibilităților”, după America evident J
Anul trecut pe vremea asta am fost într-un Youth Exchange Erasmus în Austria, un proiect care avea ca temă „ 70 de ani după al doilea război mondial” și în cadrul căruia am vizitat un CAMP adică un Concentration Camp adevărat, cel de la Mauthausen. Tinerii cu care am fost în acea zi în vizită mi-au spus: „Simona, nu te-am văzut niciodată atât de desfigurată” și pe bună dreptate, nu există cuvinte pentru ce am simțit și trăit în acele ore la Mauthausen. Nu vă doresc!!!
DAAR…
Intorcându-ne în August 2016 unde totul este setat de euro, dolar sau lira în delir, sunt oameni cărora le pasă de oameni și tineri care construiesc comunități absolut demne de natura umană. Și pe o parte din aceștia i-am cunoscut în UA (Universitatea Alternativă, pentru cine nu știe încă despre UA). Eu i-aș spune mai degrabă Comunitatea Alternativă pentru că de fapt asta am văzut în CAMP la Moieciu. UA pare de departe o comunitate mai mult decât doar o formă de învățământ alternativ. Cei mai mulți dintre participanți erau sedați și dornici de decoperiri personale și universale… de la coaching, sociodrama, mișcare, voce și câte or mai fi fost înainte și după.
Mulți dintre ei mi-au spus că nu putem vorbi cu alții din afară despre lucrurile pe care le vorbim în UA. Ceilalți nu ne înțeleg. E ca și cum UA oferă o gură de aer curat de care ai nevoie în fiecare zi, după job, după școală, după orice, dacă se poate și înainte și după și printre. Tinerii din CAMP/UA sunt liberi să se exprime și să fie înțeleși exact așa cum sunt, nu sunt judecați și nici interpretați. Toți cei prezenți își doreau să se înțeleagă mai bine pe ei și pe ceilalți. Toți din UA știu că fiecare avem un drum propriu și se respectă acest lucru.
Ziua în care am participat a fost cea de Freedom. Aceasta a fost ziua în care am participat la unul din workshop-uri despre Ce mai înseamnă libertatea?, unde am vorbit despre cum arată lucrurile la nivel mondial cu privire la drepturile și libertățile omului. La final am făcut un exercițiu de imaginație și să scriem cum credem noi că o să arate lucrurile peste 40 de ani. Și vreau să adaug că atunci cand voi avea 73 de ani in 2056 sper să spun la fel „Sper pentru că am toate motivele să sper” si sa ma minunez de lucrurile UAU pe care o să le facem atunci împreună cu nepoții noștri crescuți într-un mediu armonios.
Mă bucur fantastic că sunteți atât de vii și autentici. Prin voi lumea se normalizează și devine cool așa cum e normal de fapt. Mulțumesc UA!
Simona Năstase
Prieten UA/Profa de voce
www.voceautentica.ro