Tu cât ești de autentic/ă?

Se tot vorbește de autenticitate de vreo câțiva ani încoace, indiferent că este vorba de dezvoltare personală, terapie sau reinventarea valorilor autentice naționale, ceea ce ne face unici ca persoană sau ca nație. Un motiv pentru care am ales numele Voce Autentică a fost din dorința de adevăr și de a vorbi despre asta, într-o societate în care se promova minciuna și în special prefăcătoria, tot ce dă bine e mai bun decât să fii tu însuți. Nu știam la momentul resepctiv că eram în plin val de autenticitate peste tot. Acest lucru mă bucură enorm deoarece nu poate fi decât o revitalizare morală la nivel macro.

Dar haideți să vedem ce este această autenticitate despre care se vorbește cu atâta ardoare. Definiția ei de bază este să fii tu însuți, mai exact să faci ceea ce gândești și ceea ce simți. Să existe această congruență între ce gândesc, cu ce simt și acțiunile mele. Pare foarte simplu, nu? Însă când o punem în aplicare o să vedem că gândim una și de cele mai multe ori facem altceva sau simțim într-un fel și acționăm exact pe dos. De câte ori nu erai plin de supărare sau furie, și când te întreabă cineva ce faci în loc să spui ce faci, tu spui BINE și pui un zâmbet forțat pe față? Asta ni s-a întâmplat tuturora. Cei care mai scapă de meteahna asta sunt copiii. Ei păstrează la vârste fragede izvorul de autenticitate, până când nu ajung să fie atacați de regula lui „Nu e frumos!” sau „Nu e bine!”. Dacă vrem o părere reală despre ceva întrebăm un copil și o obținem. Asta știm cu toții.

Acum este normal să nu acționăm întru totul autentic în fiecare moment, dacă sunt nervos în trafic și îmi vine să mă iau la ceartă cu cel care tocmai mi-a tăiat calea, acțiunea furiei nu este tocmai cea mai potrivită, însă nici ignorarea acesteia. Deci cum facem cu autenticitatea asta?

Unii dintre noi ajungem să ne mințim atât de mult, dorind aprobarea exterioară încât îngropăm izvorul autenticității atât de adânc încât nu mai știm cine suntem? Ce vrem cu adevărat, Ce ne place, Ce nu ne place… poate doar boala să ne mai dea un semn de trezire dură, dar și aceea este pusă de multe ori pe baza faptului că e vârsta, jobul, creditele (adică tot ceea ce fac și de cele mai multe ori nu mă reprezintă).

Alții dintre noi mai păstrează o urmă din izvorul autenticității și când avem puțin timp, ne ocupăm de asta și ne aduce o bucurie enormă. Sunt momentele în care faci totul cu ușurință și bucurie și nu știi când trece timpul. Alții dintre noi am reușit să transformăm izvorul autenticității în viața noastră de zi cu zi și să ne bucurăm de el. Până și cei din jurul nostru au observat că facem ceva diferit și vin și ne întreabă ce anume. Cum de ești mereu fericit?

Îl numesc izvorul autenticității pentru că el este de fapt cea mai mare putere creatoarea fiecăruia dintre noi. Este ceea ce ne face diferiți și ceea ce ne împlinește cu adevărat. Suntem cu adevărat fericiți când suntem noi înșine fără lanțurile de compromisuri pe care le tot cărăm cu noi. Autenticitatea este dorința ascunsă, vocea interioară ignorată, bucuria adâncă din suflet. Ea nu țipă niciodată, dar se aude dacă faci liniște și ești interesat.

Dacă lucrurile astea ți se par prea abstracte, și totuși vrei să afli cine ești, poți începe prin a nu mai minți atunci când nu ești bine. Când te întreabă cineva cum ești sau ce faci și când ai intenția să răspunzi superficial cu acel „BINE” deși nu este așa, spune ceea ce simți și vei da peste izvorul de autenticitate.

Cu drag,

Voce Autentică

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.