Accept, Like, Share

Dăm accept sau like la foarte multe texte, poze, lucruri, locuri de muncă, oameni etc.; dar de câte ori ne dăm nouă accept? Mă accept așa cum sunt. De câte ori ți-ai spus asta? … hmmm și dacă o spui acum o să vezi că nu te crezi sau mai mult decât atât începi să spui mă accept dar aș schimba asta și asta (totuși sunt grasă, am fața prea nu știu cum, sunt prea mic, sunt prea slab, sunt prea înaltă, sunt prea …completați voi). Sunt multe lucruri despre care suntem nemulțumiți constant și pe care nu le acceptăm la noi. Dar știm cât de mult ne poate afecta lipsa de acceptare noastră de acceptare? V-ați gândit la asta?

Credit www.pixabay.com

Lucrurile se complică și mai mult atunci când noi nu ne acceptăm dar am vrea ca ceilalți să ne accept sau să ne iubească necondiționat. Vă sună cunoscut? Știți povestea când cineva îți face un compliment sincer și tu începi să zici ei hai că nu e chiar așa… și toate comentariile inutile… când ai putea pur și simplu să mulțumești pentru compliment. Ironia faptului că noi înșine nu ne acceptăm așa cum suntem, dar mai mult vrem din afară să primim ce noi nu ne oferim nouă înșine, atrage conflicte interne și războaie psihologice care nu fac decât să ne consume energia vitală de cele mai multe ori pe lucruri inutile.  

Normal că sunt lucruri pe care vrei să  le schimbi la tine. Dar sunt și multe lucruri pe care să le accepți și să fii mândru/ă de tine că le ai și că le poți experimenta. Dacă vrei să schimb ceva la tine îți propun să începi prin  a schimba judecata de sine care urlă constant. Propun să începi să te accepți și de ce nu poate chiar să începi să te iubești fără a aștepta sau a cerși atenție din afară. Ce zici de asta?

 Dacă începi prin a te accepta  azi așa cum ești, doar pentru că ești în viață ești valoros sau valoroasă. Nu trebuie să faci nimic ca să demonstrezi că meriți să trăiești, deja ești, deja meriți. Acceptarea faptului că suntem și transformarea auto-criticii permanente care s-a automatizat în mintea noastră este o descătușare a vieții și o bucurie nesfârșită care poate deschide ușa unei relații autentice cu sine și cu ceilalți. Transformarea auto-criticii poate fi asemuită cu un soi de iertarea care devine acceptare. Pentru că nu pot accepta ceva ce condamn. Nu am cum… iar în procesul apare și iertare de sine.

Sunt un pește-pisică și mă accept așa cum sunt…

Da am spus un lucru care poate a jignit, da am făcut lucruri pe care le regret, dar să mă blamez în continuare nu mă ajută cu nimic, din contra mă adâncește în vinovăție și în regrete. Acestea ne fac să stăm pe loc, cu gândul la trecut, la cum am fost și la ce nu am făcut acum 2 ani sau acum 20 de ani în urmă. Dacă îți observi gândurile de peste zi și vezi că ele se duc aproape automatizat la alte vremuri pe care le asociezi cu eșec în viață, acelea sunt momentele în care e nevoie să devii vigilent/ă și să accepți că atât ai reușit să faci atunci și că astăzi poți să faci diferit. Viața ne readuce în situații similare până reușim să le depășim, până reușim să devenim mai înțelepți.

Așa că astăzi postez aceste rânduri de ziua internațională a iubirii. Dar tu ai puterea să celebrezi acest lucru în fiecare moment din viața ta. Dă-ți accept, like, dă-ți share chiar cu oamenii care îți plac și învață să nu mai cerșești atenție.

www.pixabay.com

© Voce Autentica www.voceautentica.ro

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.